Reproducerea și creșterea șalăului (Sander lucioperca, L., 1758) în sisteme industriale de acvacultură

Abstract

Acvacultura, este domeniul ce are ca scop creșterea de animale și plante acvatice în vederea comercializării și care a înregistrat în ultimile trei decenii, cea mai rapidă evoluție pe plan mondial dintre toate ramurile zootehniei. Tendința actuală a acvaculturii la nivel mondial este de mărire a ponderii producției de pește obținut, precum și de diversificare a produselor acvatice. Având în vedere că în ultimii ani nivelul capturilor piscicole din mediul natural înregistrează o stagnare, multe specii fiind afectate datorită suprapescuitului sau poluării habitatelor naturale, s-a impus dezvoltarea și introducerea în cultură de noi specii cu valoare economică ridicată (sturioni, specii răpitoare etc). Deoarece la nivel național România are ca infrastructură heleștee de pământ, se impune o orientare către practicarea acvaculturii în aceste tipuri de bazine existente în majoritatea fermelor piscicole. Astfel se pot aplica tehnologii noi, fără a mai fi necesare investiții de ifrastructură, care au un procent de cheltuieli din total investiție de peste 60%. Actualmente există o tendință de creștere a consumului de produse de acvacultură și o reorientare a consumatorilor către specii cu valoare economică ridicată, precum sturioni, păstrăv, șalău etc. Consumul acestor specii și nu numai, nu este acoperit de producția autohtonă.