Proza Gabrielei Melinescu - literatură și exil

Abstract

Demersul nostru de cercetare propune o re-lectură a unui corpus format din scrierile literare ale Gabrielei Melinescu, dintr-o dublă perspectivă - pe de o parte, ne interesează relevanța grilei de lectură propuse și exemplificate de Gaston Bachelard asupra literaturii în genere, iar pe de altă parte, elementele care particularizează, în linii mari, scriitura exilică. În cazul specific al Gabrielei Melinescu, elementele de noutate pe care un astfel de demers analitic se bazează rezidă în asocierea acestei grile de lectură cu proza literară a scriitoarei menționate, pornind de la premisa poeticității intrinseci a acestei scriituri și de la opțiunea lui Bachelard însuși, în demonstrațiile de analiză pe text, pentru discursul poetic. Ne-am asumat riscurile unui astfel de demers – cum ar fi, de pildă, opinia potrivit căreia revenirea la grila de lectură bachelardiană, în contextul post(post)modernismului, este dovada unei atitudini (prea) conservatoare, cu atât mai mult cu cât nu există, la noi, astăzi, o astfel de abordare a prozei literare a Gabrielei Melinescu. Lectura hermeneutică se va completa cu analiza particularităților de scriitură, rezultate ca urmare a exilului perceput prin ochii unei scriitoare greu încercate de viață, dar capabilă să își proiecteze în imaginar, sub semnul unor simboluri arhetipale recurente, universuri compensatorii și exorcizante în raport cu realitatea marcată de presiunea dictaturii, de angoasa exilului și de nevoia de a se adapta la noile condiții de existență. Gabriela Melinescu este o scriitoare care nu face distincția între roman și jurnal, între poezie și proză, mărci ale acestor două tipuri de discurs circulând și interferând în substanța însăși a scriiturii. Ținând cont de acest fapt, abordarea propusă de noi permite nu doar o coerentă recuperare şi sistematizare a operelor literare şi surprinderea dinamicii interioare a scriiturii, dar și mutațiile identitare pe care aceasta le generează și care se proiectează în text - acela preponderent confesiv, sau în romane – printr-o rețea de reprezentări subsumate elementelor arhetipale la care grila de lectură bachelardiană face referire.