Studii și cercetări privind optimizarea utilizării turbinelor eoliene în România

Abstract

Parlamentul European a emis o serie de directive, ce reglementează obținerea de energie din surse regenerabile, începând cu anul 2001 - Directiva 2001/77/CE, referitoare la obținerea de energie electrică [1] continuând cu Directiva 2003/30/CE, referitoare la utilizarea bio-combustibililor [2] şi Directiva 2009/28/CE [3], stabilind obiectivele naționale până în anul 2020. Ȋn anul 2021 este stabilit Pactul Verde European (Delivering the European Green Deal) [4], care îşi propune să aducă Europa în stare neutră din punct de vedere climatic până în anul 2050. Ȋn scopul îndeplinirii cerințelor impuse, este necesară extinderea utilizării energiilor regenerabile, printre care cele mai importante sunt: energia solară, energia eoliană, energia valurilor, hidro-energia şi energia geotermală. Unele dintre acestea au fost, şi sunt încă utilizate pe scară largă (hidro-energia), în timp ce altele au fost abordate timid în trecut, în principal datorită dificultăților tehnologice impuse de exploatarea acestora (energia solară, energia eoliană şi energia valurilor). Odată cu dezvoltarea de noi materiale şi tehnologii, energiile regenerabile au ajuns să ocupe un loc din ce în ce mai important în portofoliul energetic global, una dintre acestea, Energia eoliană, este generată de curenții de aer care circulă între diferite zone geografice. La ora actuală, energia eoliană este de departe sursa de energie regenerabilă cea mai exploatată, la nivel mondial existând la nivelul anului 2024 capacități instalate de aproximativ 1 TW, dintre care 117 GW au fost instalate în decursul anului 2023.