Companii de navigație la Gurile Dunării (1830-1939)

Abstract

De-a lungul celor 2.850 km pe care îi străbate între izvoarele din Munții Pădurea Neagră și vărsarea în Marea Neagră, Dunărea traversează sau mărginește teritoriul a 10 state europene: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina. Al doilea fluviu ca mărime din Europa (după Volga), al doilea cel mai internațional fluviu din lume(după Nil), Dunărea este navigabilă pe o lungime de 2.415 km, fiind parte din infrastructura vitală pentru prosperitatea a zeci de milioane de locuitori. Din punct de vedere istoric, fluviul a reprezentat mai degrabă o frontieră și o barieră între entitățile politice din regiune decât o arteră de transport care să faciliteze legăturile dintre diferite comunități riverane. Două motive principale explică acest fapt: pe de o parte situația politică a cursului Dunării, care a fost mai întotdeauna în perioada ultimele două milenii o zonă de graniță între imperii rivale; pe de alta obstacolele naturale de pe cursul fluviului, cu defileuri înguste, stânci și bancuri de nisip ce periclitau navigația pe anumite sectoare fluviale. Cele mai cunoscute exemple, cu referire la spațiul românesc, sunt desigur Porțile de Fier și bara Sulina. Astfel, Dunărea a fost fragmentată în mai multe segmente, importante în economia comunităților riverane, dar fără a juca un rol major în asigurarea schimburilor internaționale.