Impactul construirii unor strategii de coaching și mentoring asupra dezvoltării durabile a resurselor umane

Abstract

În societatea contemporană, resursele umane sunt considerate a fi factorul cheie, resursa vitală din cadrul organizațiilor. Practic, se poate afirma faptul că avantajul competitiv este stric influențat de resursele umane care își desfășoară activitate într-o organizație. Resursele umane sunt caracterizate prin unicitate, deoarece fiecare individ are propriul ritm de dezvoltare. Deciziile managementului legate de resursele umane sunt printre cele mai dificile, iar unele dintre acestea se referă la investiții în dezvoltarea durabilă a acestora. Când se face referire la investițiile în resursele umane, două concepte pot fi considerate ca având o importanță aparte: coaching-ul și mentoring-ul. Coaching-ul și mentoring-ul reprezintă două instrumente deosebit de valoroase în ceea ce privește dezvoltarea potențialului resurselor umane. Acestea lucrează cu metode tipice care includ un set de instrumente bine definite care au un scop comun: dezvoltarea personală și profesională a resurselor umane pentru ca organizațiile în care acestea activează să își poată atinge obiectivele propuse. Având în vedere importanța celor două activități, la nivel global se poate vorbi despre o adevărată industrie, industrie care este în continuă creștere de la an la an, mai ales în contextul actual în care piețele economice suferă modificări accentuate cauzate de diverși factori: pandemia cauzată de virusul SARS-CoV-2, întreruperea lanțurilor de aprovizionare la nivel global, recesiune economică, tendințe inflaționiste și nu în ultimul rând conflicte armate.