Identitatea aromânilor din Albania, de la elenizare și dictatura atee, la interculturalism

Abstract

Teza „Identitatea aromânilor din Albania, de la elenizare și dictatura atee, la interculturalism” tratează definirea identităţii aromânilor, în contextul conviețuirii lor în aceleași teritorii cu populația majoritară. Pentru a înțelege complexitatea definirii caracteristicilor identitare ale aromânilor, lucrarea începe cu o mică introducere referitoare la legislația privind minoritățile etnice din Republica Albania. Articolul 3 al Legii nr. 96/2017 prevede, în paragraful 1, că minoritatea națională „este un grup de cetățeni albanezi care locuiesc pe teritoriul Republicii Albania, au legături timpurii și stabile cu statul albanez, prezintă caracteristici culturale, etnice, lingvistice, religioase sau tradiționale distincte și sunt dispuși să-și exprime, să-și păstreze și să-și dezvolte împreună identitatea lor culturală, etnică, lingvistică, religioasă sau tradițională distinctă”; paragraful 2 menționa care sunt aceste minorități naționale în Republica Albania: „cea greacă, macedoneană, aromână/vlahă, rromă, egipteană, muntenegrină, sârbă, bosniacă și bulgară.” Până în 2017 erau recunoscute doar trei minorități naționale (etnice) și se presupune că ele erau sprijinite în păstrarea tradițiilor, a culturii și a limbii: minoritatea greacă, sârbo-muntenegrină și cea macedoneană. Aromânii și rromii aveau același statut: erau doar comunității lingvistice. Limbile lor, rromaní și aromâna, erau considerate de către majoritari drept „limbi fără alfabet”, transmise doar oral, nescrise, de multe ori disprețuite și asociate una cu alta, acest aspect influențând direct percepția de sine a membrilor acestor comunități.