Ipostaze ale cuplului în opera lui Gib I. Mihăescu. De la obsesia bovarică la mitul personal

Abstract

Devoalarea sensurilor și structurilor ficționale din opera unui scriitor cu instrumentele analitice ale metodelor critice poate semăna cu un act legitimizator proiectat asupra dublei existențe a acestuia: biografică și ficțională. Cu atât mai mult cu cât metoda de analiză literară asumată în prezenta teză, psihocritica lui Charles Mauron, pretinde un „control biografic”, destinat să valideze profilul unui „mit personal” inculcat imaginarului creator. În acest sens, Nicolae Balotă constata, în cazul operei lui Gib I. Mihăescu, că „știm prea puține lucruri în legătură cu acel înăuntru al scriitorului. A face deducții asupra unei psyhé ascunse pornind de la scrierile sale, a-i atribui obsesiile curente, stările paroxistice, maniile eroilor săi, înseamnă a te expune celor mai grosolane erori. (...) Opera unui scriitor nu este o mărturie directă, o transpunere tale quale a structurii psihice a autorului.