Studii privind caracterizarea funcțională pentru noi derivați de chitosan

Abstract

În tehnologiile moderne actuale este tot mai mare preocuparea pentru obținerea de noi produse și materiale smart și ecologice, care să răspundă nevoilor societății moderne în continuă schimbare și adaptate pentru un mediu prietenos. Biomaterialele au reprezentat și vor reprezenta un interes aparte în multe ramuri de studiu datorită proprietăților de larg interes pe care le posedă, cum ar fi: biocompatibilitate şi biodegradabilitate, non toxicitate, posibilitate de înglobare în medicamente transportoare cu scopul îmbunătățirii și prevenției sănătăṭii populației. Au fost studiați mulți polimeri în dezvoltarea de biomateriale de larg interes tehnic, însă chitosanul ocupă cu precădere unul din primele locuri după celuloză și poate fi utilizat cu succes în soluții, ca hidrogeluri și/sau nano/microparticule și cu diferite grade de deacetilare, cercetarea aducând mereu în atenție o gamă largă de noi materiale cu proprietăți biochimice personalizate. Chitosanul este un biopolimer ce se poate obține din surse naturale, datorită proprietăților sale biochimice unice, cum ar fi biocompatibilitatea, biodegradabilitatea, non-toxicitatea, capacitatea de a forma filme, membrane etc. oferă aplicații diverse, singur sau în derivați de chitosan cu aplicații biomedicale promiţătoare, cum ar fi tehnici de microîncapsulare, în creșterea investigațiilor pentru livrarea de medicamente, compuși biologici și vaccinuri etc. [Ibrahim M.A. et al., 2023]. Datorită proprietăţilor sale antimicrobiene, chitosanul este în mod special un biomaterial promiţător, ca utilitate, activitatea fiind legată de natura sa cationică, fiind un compus care se alchilează ușor cu mai mulți compuși chimici.