Imaginea tăranului român în romanul postbelic până la optzecişti

Abstract

Imaginea tăranului, ca proiecţie a viziunii scriitorului, sub incidenţa împrejurărilor istorice, sociale si culturale, comportă o anumită transfigurare, la nivel estetic, obţinută printr-o serie de mijloace, procedee sau strategii artistice si narative, pentru a crea impresia de viaţă, de autenticitate. În functie de perioada literară (si de contextul istoric), abordarea temei a presupus o cunoastere a climatului de epocă, a coordonatelor socio politice, dar si a circulatiei marilor modele literare, fata de care o generatie devine sincronica. Daca latura estetica presupune o analiza a poeticii romanului, a discursului narativ, a formelor si procedeelor ce ţin de originalitatea perspectivei, factorul ideologic supune opera literară unui fenomen de cliseizare – impunerea unei grile, a unui şablon care condiţionează / restricţionează viziunea.