Psihologia vestimentaţiei în romanul românesc interbelic

Abstract

Cercetarea pe care mi-am propus să o întreprind a încercat doar să deschidă câteva piste de reinterpretare a romanelor interbelice din punctul de vedere al unor elemente structurale mai puţin investigate şi puse în lumină de critica literară. Personajul, cu tot ceea ce ţine de construcţia sa – inclusiv elementele vestimentare, este una dintre componentele fără de care existenţa romanului nu poate fi concepută. El este reflectarea modelului social al unei epoci, al idealului social al scriitorului şi cel mai important factor prin care creatorul ne transmite mesajul său. De aceea, descifrarea mecanismelor prin care acesta se naşte şi se dezvoltă ca entitate literară mi se pare necesară şi revelatoare pentru pătrunderea sensurilor ascunse ale operei şi înţelegerea amprentei sale spirituale unice. Subtitlurile capitolelor au încercat să surprindă un anumit demers deductiv – de la noţiunile generale de teorie a romanului, la specificul genului în literatura română interbelică şi apoi la particularităţile construcţiei personajului din punctul de vedere al portretizării şi caracterizării sale în câteva romane din perioada menţionată, care mi s-au părut relevante pentru ilustrarea diversităţii formulelor romaneşti şi a originalităţii literaturii române. Toate romanele selectate pentru studiile aplicative au fost recitite din perspectiva identificării pasajelor referitoare la înfăţişarea personajelor şi a interpretării lor în contextul global al romanului. Am căutat elementele de intenţionalitate şi măsura în care elementele vestimentare au o pondere în imaginea finală pe care cititorul şi-o face asupra personajelor. Acestea reprezintă doar o deschidere, un început, cercetarea putând fi aprofundată, lucru pe care intenţionez să-l fac, convinsă fiind că voi descoperi semnificaţii nebănuite.