Scriitorul-jurnalist în PRIME-TIME Cristian Tudor Popescu şi Mircea Dinescu

Abstract

Comunicarea directă și imediată cu publicul, dar și notorietatea care asigură potențialului cititor un acces direct și la producțiile literare ale unui jurnalist, au determinat dintotdeauna scriitorii să îşi pună ritmic semnătura într-un jurnal. Cristian Tudor Popescu și Mircea Dinescu fac parte din topul galeriei pamfletarilor români actuali, cu vizibilitate și condei, care au venit în presă dinspre literatură, primul fiind autor de proză științifico-fantastică, iar cel din urmă poet cu recunoaștere internațională încă din vremea regimului comunist. Tudor Arghezi spunea că „scriitorul transformă ziarul întrun nou gen de literatură”, un secol de transformări nu au alterat rolul scriitorului în presa de astăzi, dimpotrivă, relația continuă să fie una de interacționare reciprocă și avantajoasă. Acesta este şi argumentul ce a stat la baza alegerii temei de cercetare, lucrarea vizând o analiză a traseului creaţiei literare a celor doi autori, modul în care imaginarul artistic le-a influenţat publicistica, dar şi biografia, în ansamblu. Pentru că vorbim de două personalităţi publice ale momentului în România, iar abordarea unui singur aspect al creaţiei, fie literatură, fie jurnalism, ar fi incompletă fără evidenţierea influenţelor reciproce, la care se adaugă amprenta originală a nonconformismului fiecăruia dintre ei, reflectată în discursul scris sau vorbit.