Cercetări asupra biodiversităţii ihtiofaunei din Delta Dunării pentru exploatarea durabilă a resurselor piscicole

Abstract

Cu toate intervenţiile antropice efectuate în trecut, după 1989 s-a constatat că teritoriul deltaic încă prezervă o diversitate impresionantă de habitate şi specii caracteristice zonelor umede, într-un spaţiu relativ restrâns, ceea ce a condus la declararea în 1990 a Deltei Dunării şi a părţii sale costiere drept Rezervaţie a Biosferei de către Guvernul României, hotărâre confirmată ulterior de Parlamentul României, prin Legea nr. 82/1993 şi completată apoi prin H.G. Nr. 248/27 mai 1994. Pe plan internaţional a fost recunoscută valoarea sa universală prin includerea acestei zone în reţeaua rezervaţiilor biosferei (1990) în cadrul Programului MAB lansat de UNESCO (Delta Dunării este singura deltă din lume declarată Rezervaţie a Biosferei din totalul de 352 de rezervaţii din 87 de ţări), totodată din Septembrie 1990 RBDD (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării) a fost recunoscută ca o zonă umedă de importanţă internaţională (RAMSAR), iar din Decembrie 1990 peste jumătate din suprafaţa sa este inclusă în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. Dat fiind faptul că pescuitul reprezintă principala activitate economică tradiţională în acest teritoriu, pentru realizarea obiectivului menţionat anterior este necesară o strategie fundamentată ştiinţific, bazată pe cunoaşterea condiţiilor ecologice, a biologiei speciilor şi pe cerinţele gestionării durabile a resurselor naturale. Pe baza unei documentări şi a unei cercetări proprii autorul şi-a propus să contribuie la dezvoltarea suportului ştiinţific necesar completării cunoştinţelor din domeniul ihtiologiei din Delta Dunării, materializat prin măsuri de management pentru gestionarea durabilă a resurselor piscicole. În concluzie, scopul lucrării este acela de a descifra starea calitativă şi cantitativă a populaţiilor de peşti din mediul limnicol al complexelor lacustre dintre braţele Dunării şi de a stabili tendinţele acestora în contextul schimbărilor apărute la nivel global şi local folosind în prima perioadă o metodă uzual folosită în deltă în trecutul apropiat de cercetători, iar în cea de-a doua perioadă o metodă acceptată şi folosită în ţările Uniunii Europene. Originalitatea tezei de doctorat este dată de contribuţia autorului ca rezultat al cercetărilor proprii efectuate în perioada 2003 – 2008 pentru evaluarea stării ihtiofaunei, evoluţia factorilor de mediu şi influenţa acestora asupra mărimii structurii populaţiilor de peşti, evidenţierea pentru prima dată în Delta Dunării a unei noi specii de peşti, aplicarea unei noi metode de cercetare în concordanţă cu metoda aplicată de ţările Uniunii Europene, evaluarea stării populaţiilor de peşti din perspectiva aplicării noii metode de cercetare şi analiza sinecologică a ihtiofaunei din Delta Dunării pentru prima dată cu indicatori ecologici analitici şi sintetici.