Problema numirii lucrurilor în opera lui Maurice Blanchot (La question de la nomination dans l'oeuvre de Maurice Blanchot)

Abstract

Teza noastră îşi propune să facă genealogia procesului de numire în opera lui Maurice Blanchot şi să reflecteze asupra spaţiului literar pe care acesta îl creează. Vom insista în special asupra raportului cititor-scriitor prin prisma diferenţei dintre limbajul ordinar şi limbajul literar. Vom înţelege lectura şi scriitura nu ca acte mecanice de redactare şi de descifrare a cuvintelor, ci ca două procese intelectuale care fac posibilă ceea ce vom denumi în lucrarea noastră imposibila numire la Blanchot. De fapt, lectura şi scriitura ca acte literare nu servesc la a înţelege, a exprima şi a influenţa lumea, acesta fiind scopul declarat al limbajului ordinar ; aceste acte au mai curând ca misiune de a reflecta la proza lumii, scopul disimulat al limbajului literar. Astfel îşi construieşte Blanchot sistemul conceptual, plecând de la opoziţia dintre limbajul ordinar (limba ca instrument) şi limbajul literar (corpul limbii şi fabricarea lui ca act de creaţie). Tot de la acest punct central ne vom articula şi noi proiectul general : cum se face că materia brută a limbii conduce la fabricarea literaturii? Vom examina deci lectura şi scriitura în literatură.