Valenţele leadership-ului ca factori de competitivitate în economia globalizată

Abstract

În literatura de specialitate s-a analizat foarte mult acest aspect, şi se continuă a se pune întrebarea dacă este posibil a fi identificat cel mai „bun drum” sau cea mai bună cale pentru a conduce, însă părerile sunt împărţite în funcţie de abordarea generală, contextuală sau situaţională. Cum era de aşteptat nu s-a găsit sau nu s-a putut identifica drumul sau calea cea mai bună, pentru că fiecare organizaţie, situaţie, context are particularităţile ei şi este greu de presupus că toate organizaţiile îşi rezolvă diferitele situaţii în acelaşi mod, însă anumite elemente se regăsesc în toate sau în majoritatea lor, şi de aici posibilitatea ca unele principii să poată fi stabilite şi în funcţie de ele, cei aleşi, respectiv managerii,să acţioneze, să urmeze calea cea mai bună. Indiferent cât de mulţi ar fi factorii care influenţează managementul (oamenii, experienţa, preferinţele, instruirea, percepţiile, obiectivele, cultura, puterea, politica, istoria) rolul managerilor este incontestabil. Dacă facem o sintetizare a principalelor concepte privind managementul, putem conchide că managementul este un sistem coerent de principii, tehnici, metode de conducere şi, aptitudinea, talentul sau arta de a le aplica, pentru funcţionarea eficientă a colectivităţilor umane organizate (firme, organizaţii politice şi sociale, unităţi juridice, militare, de învăţământ, cultură etc.) în condiţiile utilizării judicioase a resurselor. Managementul însă, nu reprezintă o însumare mecanică a rezultatelor obţinute de ramurile ştiinţifice cu care se integrează ci îşi aduce aportul propriu la tezaurul ştiinţei în general, şi al conducerii în special, optimizând actul conducerii prin folosirea elementelor utile oferite de celelalte ştiinţe.