Dinamica modelelor dramaturgiei românești a ultimilor decenii : fenomenul teatrului independent

Abstract

Individul contemporan dezvoltă o conştiinţă a singurătăţii, înstrăinării, depresiei şi stresului, pentru că atât relația individului cu sine însuși, dar și relaţiile interumane sunt afectate puternic în societatea contemporană. . Sistemul politic, economic şi social contemporan vine şi cu soluţia, așa cum era planificat încă de la început, o soluţie de compromis, o soluţie temporară, dar care aparent elimină senzația de gol, de lipsă, de singurătate. „E greu când totul te împinge să dormi, să ai capacitatea să te trezeşti să te uiţi la tine ca prin vis cu ochi care şi-au uitat la ce erau întrebuințați şi care acum privesc înăuntru.”1 Pentru a privi în interior, aşa cum propune Artaud, e nevoie de timp, e nevoie de meditaţie şi de reflexie. Ritmul extrem de alert al societăţii repetă constant că singurul lucru pe care nu-l avem e timpul. Marile religii, filozofia, psihologia, ştiinţele socio-umane, arta au urmărit mereu obţinerea cunoaşterii sinelui. Idei şi curente din psihologie sau din domenii precum dezvoltarea personală afirmă că autocunoaşterea şi acceptarea propriei persoane reprezintă primul pas pentru a elimina cauzele depresiei şi anxietăţii. Depresia, boală a societăţii contemporane e un produs al mecanismelor care încă menţin funcţională această societate. Teatrul şi-a asumat dialogul individului cu lumea şi cu sine în toate epocile. Devine un factor de condiţionare a cunoaşterii de sine, priviindu-i pe ceilalţi.