Comerțul cu cereale la Gurile Dunării: integrarea pe piață, structuri productive și infrastructura de transport (1829-1940)

Abstract

Studierea integrării diverselor hinterlanduri în cadrul pieţei internaţionale de cereale a devenit o constantă a cercetărilor la nivel internaţional în ultimele decenii. Istoricii economiei au analizat evoluţia pe termen lung a diverselor grânare ale lumii moderne, având în atenţie fluctuaţia preţului în principalele centre de desfacere europene în raport cu nivelul recoltelor, posibilităţile de depozitare şi politicile fiscale. Europa ultimei jumătăţi de mileniu s-a confruntat cu o creştere aproape continuă a populaţiei şi implicit a necesarului de hrană. Pentru acoperirea acestei nevoi primare umane s-a dezvoltat o întreagă reţea de negustori, asiguratori, armatori, navigatori şi porturi-depozit în care capitalul privat, inovarea tehnică şi financiară, dar şi spiritul antreprenorial-aventurier s-au confruntat cu nevoia unor politici economice clare ale curţilor europene sau cu lipsa unor rute de transport optime. Un întreg sistem comercial a fost dependent de patru elemente vitale: stocul comercial al grânarului, oportunităţile de transport, capacitatea de înmagazinare şi rentabilitatea afacerii; care au dictat preţul pe marile pieţe analizate.