Perspectivele dezvoltării ofertei turistice românești în contextul european

Abstract

Prin transformările pe care le produce în societate, materializate atât pe plan economic, dar şi social, cultural sau de mediu, turismul devine un vector important în dezvoltarea ţărilor şi regiunilor. În acelaşi timp turismul are o ampoare tot mai mare, mobilizând resurse tot mai importante, iar în consecinţă este necesară evaluarea rezultatelor cheltuielii acestor resurse nu numai prin prisma beneficiilor asupra turistului cât şi asupra economiei în general. Turismul, fenomen caracteristic civilizaţiei actuale, evoluează sub impactul prefacerilor civilizaţiei contemporane, în sensul că dinamica sa se integrează procesului general de dezvoltare. România cu un bogat şi diversificat potenţial natural şi antropic, cu tradiţie în organizarea călătoriilor, continuă însă să ocupe un loc modest în ierarhia ţărilor din Europa Centrala şi de Est la capitolul indicatori ai circulaţiei turistice. Deşi ţară membră a Uniunii Europene, România este un model de societate cu o economie şi o civilizaţie nedefinite încă cu claritate, fără o strategie coerentă, cu o economie dezarticulată, marcată de dezechilibre majore şi cu un nivel de trai la destul de scăzut, care vrea să li se alinieze cerinţelor la nivel mondial, şi care se află în căutarea unui mod nou de creare sau producere a bogăţiei care să-i permită valorizarea cât mai înaltă a resurselor productive de care dispune.