Cercetări privind comportamentul de migraţie a sturionilor marini migratori din Dunărea inferioară, utilizând tehnici de telemetrie

Abstract

În prezent, se cunosc 27 specii de sturioni, repartizate în două familii: Acipenseridae, cu 25 de specii şi Polyodontidae, cu 2 specii. Toate speciile se găsesc doar în emisfera nordică; ele se caracterizează prin lipsa solzilor, scheletul cartilaginos și prezenta a cinci șiruri longitudinale de scuturi osoase. Capul este prevăzut cu un rostru de dimensiuni variabile în funcție de specie, gura este situată ventral, fiind prevăzută cu patru mustăți situate între vârful rostrului și gură. Sturionii sunt pești preistorici care au supraviețuit milioane de ani, fosilele acestora, descoperite în China, au fost datate ca aparținând perioadei geologice Triasice din prima perioadă mezozoică acum 250 – 200 milioane de ani (Roland and Lecointre 2000). Deși au supraviețuit milioane de ani, multe dintre speciile de sturioni sunt amenințate cu dispariția (Hensel1997), declinul acestora datorându-se pescuitului excesiv, modificării habitatelor de reproducere și hrănire, regularizării fluviilor, și nu în ultimul rând datorită poluării (Binder et al. 2011). Sturionii au un ciclu de viață care se întinde pe mai mulți ani, comparativ cu majoritatea speciilor de pești, refacerea populațiilor se realizează într-o perioadă mult mai lungă de timp. De exemplu, sturionii din Dunăre ajung la maturitatea sexuală la vârste cuprinse între 5 și 13 ani în funcție de specie și sex. Sunt specii de sturioni care se reproduc pentru prima dată la vârsta de 26 de ani (Houston 1987), situație întâlnită la femelele sturionului de lac (Acipenser fulvescens).