Literatură și psihologie: William și Henry James

Dată
2017Autor
Focșa (Colodeeva), Liliana
Abstract
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, condiția romanului a atras atenția multor cercetători și scriitori. Romanul, ca formă literară autonomă, a primit o mulțime de definiții și teorii, continuând să evolueze și să se dezvolte până în prezent. Condiția romanului are o importanță majoră în zilele noastre. Modificările care au influențat și transformat romanul sunt prezentate în detaliu de Bayard Tuckerman în Istoria Prozei de Ficțiune, în limba engleză, și de Ian Watt în The Rise of the Novel.
Romancierii de la începutul secolului al XX-lea au încercat să ofere o definiție complexă a romanului modern. Lucrarea de față pune în evidență contribuția unora dintre aceștia precum: Henry James, Joseph Conrad, Edward M. Forster și alții. Cel mai convingător și mai influent, în încercarea sa de a defini și de a teoretiza conceptul de roman, a fost Henry James. El a fost preocupat nu numai de procesul de scriere a romanului, ci și de rolul și locul acestuia în literatură. În eseul său The Art of Fiction (1884), James își expune clar punctul de vedere asupra teoriei romanului. Mai mult, în eseul The Future of the Novel (1889), el a intuit, în mod evident, condiția și destinul romanului modern.