Metamorfozele autoficţiunii feminine în literatura română actuală

Abstract

Am pornit, în lucrarea de față, de la premisa că literatura, ca și celelalte forme de exprimare artistică, se află sub impactul schimbărilor social-politice și transpune, prin forme specifice, reflectările acestor schimbări în conștiința artistului. Din această perspectivă, literatura a reprezentat întotdeauna un răspuns individual, dar nuanțat, la metamorfozele lumii exterioare. Oglinzile ficțiunii vor reflecta de fiecare dată evoluțiile și involuțiile sociale, secondând realitatea. Pe de altă parte, procesul de creație specific literaturii se fundamentează pe o permanentă dinamică între forțele exterioare, care țin de un anume climat social, și forțele interioare, ale structurilor proprii fiecărui autor. În una dintre cele mai recente lucrări ale sale, Figura spiritului creator, Eugen Negrici reconsideră creațiile literare din perspectiva exercitării concomitente a două funcții, care țin de „afirmativŗ și „prohibitivŗ în procesul creației: „dacă ar fi să închipuim procesul creator ca pe o competiție a funcțiilor de afirmare și a celor de supraveghere, prezente simultan, în fiecare stadiu și în fiecare moment al experienței interioare, ar trebui spus că mai ales cele de pe urmă pot fi configurate mai limpede.