Autonomii barbare în cadrul Republicii şi Imperiului, secolele II A. CHR. - IP. CHR. Galliile şi Britannia

Abstract

Problema autonomiilor din lumea romană a fost pe larg dezbătută și studiată, cercetarea avându-și punctul de plecare în statutul juridic deținut de polis-urile hellenistice în cadrul imperiului. Trebuie observat însă că lucrările, foarte numeroase de altfel, care se ocupă de probleme precum raporturile interstatale ale Antichității sau organizarea politicoadministrativă și militară a lumii romane, au abordat cu precădere situațiile istorice aparținând lumii hellenistice. Acesta este motivul pentru care încercăm în lucrarea de față să analizăm situația mai rar întâlnitelor autonomii apărute în lumea barbară, incluse, sub diferite forme în cadrul Republicii ori al Imperiului. Menționate în diverse lucrări și articole, aceste autonomii nu fac obiectul unui studiu sistematic în care să se regăsească atât analiza surselor literare cât și prelucrarea materialului istoriografic. Subiectul prezintă o importanță deosebită tocmai datorită faptului că romanii au aplicat norme juridice cu caracter internațional unor populații considerate a fi mult înapoiateîn comparație cu lumea greco-romană. Datorită acestor circumstanțe istorice, este necesar să stabilim care au fost factorii generatori ai unei astfel de atitudini din partea Romei. Dacă față de helleni politica proclamării libertății hellenilor se poate motiva prin ideea afinităților culturale, situația „autonomiilor barbare” se dovedește a fi mult mai complexă. Motivele care au determinat Roma să adopte o atitudine sau alata se regăsesc în necesitățile de natură strategică sau în cele de natură economică.