Cercetări privind monitoringul populațiilor de sturioni din Dunăre, sectorul Brăila-Călărași, utilizând tehnici de telemetrie

Abstract

Importanţa economică a Dunării, datorată în principal rutelor de transport comercial, dar și resurselor de apă şi hrană, a fost recunoscută şi apreciată din cele mai vechi timpuri. Dezvoltarea economică a societății a fost și va rămâne prioritatea oricărui stat riveran, însă iraționalitatea sau neluarea în considerare a efectelor negative asociate utilizării resurselor Dunării, în ultimele decenii, a afectat serios integritatea ecologică a fluviului. Conform Planului Naţional de Management, aferent porţiunii naţionale a bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, întreruperea conectivității longitudinale în urma realizării anumitor amenajări hidrotehnice, pescuitului excesiv și poluării apei a luat o amploare fără precedent în ultimii 50 de ani [1]. În ceea ce privește sturionii, deoarece la nivelul anului 2006 toate speciile din bazinul Dunării Inferioare se aflau într-o stare de conservare precară, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Mediului au inițiat Programul de repopulare a Dunării cu exemplare de sturioni, prin Ordinul comun 262/330 din 2006 privind conservarea populațiilor de sturioni sălbatici din apele naturale şi dezvoltarea acvaculturii de sturioni din România [2]. Actul legislativ prevedea, pe lângă instituirea unor măsuri speciale de dezvoltare a acvaculturii sturionilor și interzicerea temporară a pescuitului în scop comercial a acestora pentru o perioadă de 10 ani. Ca urmare a repopulării, numărul de exemplare care a ajuns în Dunăre a crescut de la circa 4.900 în 2005, la peste 100.000 în 2009, conform Planului Naţional de management aferent porţiunii naţionale a bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, date care nu au un nivel de încredere ridicat. În anul 2016, perioada de interzicere a pescuitului comercial a fost prelungită cu încă 5 ani, prin Ordinul nr. 545/715/2016 privind măsurile de refacere și conservare a populațiilor de sturioni din habitatele piscicole naturale [3], fără a exista o evaluare a eficienței celor 10 ani de prohibiție. Încă nu se știe cu exactitate dacă aceste măsuri au contribuit semnificativ la refacerea stării de conservare a speciilor, respectiv dacă fac față presiunilor cu impact negativ asupra populațiilor de sturioni.