Anecdota politică în anii '80. Folclorul urban ca frondă

Abstract

Am optat în cadrul demersului nostru, pentru un model de analiză sistematic și riguros, pe structura căruia am grefat regimul particular de operare al tehnicilor de elaborare a textului. Studiul Anecdota politică în anii '80. Folclorul urban ca frondă este o imersiune în socialul României postbelice, cu intenție analitică și recuperatoare. Lucrarea își propune să evidențieze trăsăturile distinctive ale umorului în toate formele sale de existență și să analizeze funcția sa eliberatoare, dar și corectivă, în cadrul unui spațiu totalitar dominat de practici opresive, cenzură și dogmă. Cercetarea umorului antitotalitar, anticomunist s-a datorat naturii înclinate spre glumă, dar și către analiză, spre comunicare expresivă, dar mai ales către democrație reală. Citirea sau ascultarea anecdotelor și a bancurilor din anii '80 a reprezentat o călătorie socio-culturală, cu scopul de a aduce în atenție o mostră de umor anticomunist, pândit în prezent, de pericolul perisabilului. Teza noastră încearcă să demonstreze că anecdota și bancul politic sunt dovada prelucrării în manieră literar-folclorică a istoriei și a prezentului de către imaginarul social. Întotdeauna, între literatură și politică, între artă și putere a existat o relație, iar cele mai bune opere de artă au fost cele create în opoziție. Umorul antitotalitar are ca intenții evidente răzbunarea prin ficțiune și aducerea la stadiul derizoriului a sistemului opresiv. Prin analiză, am încercat să descoperim valențele stilistice ale bancurilor și anecdotelor, am pledat pentru integrarea lor în literatură, fie ea și folclorică; de asemenea, am studiat mesajul lor ca proiecție a spiritualității și identității românilor. Pentru că întotdeauna a existat un spirit al timpului, iar umorul este și el un semn al vremurilor, demersul a mizat constant pe contextualizare și a urmărit interacțiunea celor trei coordonate: istoria, politica, socialul. Am urmărit și am relevat modul cum presiunea totalitară a determinat valorizarea răului, pentru că satira anticomunistă a fost reacția populară la absurdul practicat de sistem. Cele patru capitole ale tezei s-au constituit pe de o parte într-o cercetare a lucrărilor apărute până în 2020, iar pe de alta într-o analiză personală a opoziției spirituale prin umor, față de comunism.