Arată înregistrarea sumară a articolului

dc.contributor.authorBularcă, Laura-Roxana
dc.date.accessioned2021-07-01T09:22:22Z
dc.date.available2021-07-01T09:22:22Z
dc.date.issued2020-07
dc.identifier.urihttp://arthra.ugal.ro/handle/123456789/7967
dc.descriptionCoordonator: Ș.L. dr. ing. Bîrsan Danro_RO
dc.description.abstractDe la construirea primei nave metalice, din perioada care a trecut și până astăzi, tehnologia construcțiilor navale a suportat continue transformări, definite de progresarea generală a tehnicii mondiale. În decursul unui secol, transformările acestea aproape nesemnificative se raportau la folosirea unor oțeluri din ce în ce mai bune și, în mod deosebit la utilizarea unor oțeluri cu însușiri superioare, ceea ce a dat șansa proiectanților să efectueze nave de mari dimensiuni. În decursul câtorva decenii, cu toate că, au fost construite cele mai multe dintre nave din oțel carbon obișnuit, s-au realizat încercări pentru utilizarea oțelurilor slab aliate, cu rezistență ridicată din anul 1898. Actualele construcții navale utilizează oțeluri de înaltă rezistență, sudabile, cu sprijinul cărora s-au realizat nave cu capacitate de încărcare care a depășit 100 000 tdw. Introducerea sudării ca principală metodă de asamblare a componentelor de rezistență ale corpului navei și abandonarea modelului de asamblare prin nituire,utilizat până atunci, a fost evenimentul care a revoluționat acest sector de activitate. Se utiliza inițial ca procedeu auxiliar de asamblare sudarea componentelor de importanță mică precum: postamente, suporturi, și asamblarea ramelor pereților longitudinali și transversali, iar asamblarea bordajului cu pereții, realizându-se tot prin nituire. Succesul introducerii sudării, în primul rând, a fost definit prin înlocuirea tehnologiei și ca și consecință a folosirii oțelurilor cu sudabilitate bună pentru construcția corpului. Lucrarea intitulată „Proiectarea și sudarea unei secții de suprastructură din corpul unei nave” este structurată pe trei capitole după cum urmează: Capitolul unu, este destinat descrierii generale a spărgătorului de gheață Andora unde se prezintă tipul de navă, principalele carcateristici ale acestuia și împărțirea corpului navei în elemente prefabricate. Capitolul doi , abordează particularitățile tehnologice privind sudarea oțelului naval AH36, principalele caracteristici ale acestuia precum și principalele aspecte privind comportarea acestui tip de oțelului naval: comportarea metalurgică la sudare, comportarea tehnologică la sudare, comportarea sub influența factorilor de natură constructivă, pregătirea pieselor în vederea sudării și alegerea materialului de adaos. Capitolul trei, este destinat proiectării tehnologiei de sudare a secției de suprastructură unde sunt prezentate materialele de bază și de adaos utilizate, descrierea constructiv funcțională, pregătirea componentelor pentru sudare. Sunt determinați parametrii tehnologici ai regimurilor de sudare și a temperaturii de preîncălzire.ro_RO
dc.language.isoro_ROro_RO
dc.publisherUniversitatea „Dunărea de Jos” din Galațiro_RO
dc.subjectProiectare și simulare în ingineria sudăriiro_RO
dc.titleProiectarea și sudarea unei secții de suprastructură din corpul unei navero_RO
dc.typeDissertation Thesisro_RO


Fișiere la acest articol

Thumbnail
Thumbnail

Acest articol apare în următoarele colecții(s)

Arată înregistrarea sumară a articolului