Studiul proprietăților mecanice ale compozitelor cu matrice termorigide armate cu țesături

Abstract

Necesitatea creării și realizării unor noi materiale chiar și prin intermediul unor tehnologii neconvenționale este determinată nu numai de cauze economice și sociale dar și de faptul că, în condițiile dezvoltării continue a producției tradiționale, a apărut o criză adâncă a resurselor de materii prime și energetice, odată cu creșterea agresiunii față de mediul înconjurător. Răspândirea rapidă a materialelor compozite polimerice pe piețele actuale necesită nu numai inovații în procesele tehnologice dar necesită și modernizarea tehnologiilor existente de procesare a polimerilor care să le permită să se extindă în mai multe ramuri de activitate ale vieții sociale. La proiectarea materialelor compozite un aspect fundamental este legat de cunoașterea nivelului la care materialele utilizate sunt compatibile la nivel chimic astfel încât între componente să se stabilească o interfază de calitate. Acest lucru este determinat de faptul că posibilitățile de modificare ale fazelor compozitului și a tehnicilor de îmbinare a fazelor și de tehnicile de formare sunt practic infinite. Este evident că în anumite împrejurări, combinarea a două sau mai multe materiale diferite, poate avea rezultate mai bune decât în cazul utilizării materialelor individuale. Dacă materialele nu interacționează este ușor de presupus că nu va exista nici un fel de interfază. De exemplu, fibrele sau elementele de armare vor fi înconjurate de matrice având cel mult puncte de contact dar fără realizarea unei suprafețe continue care să asigure transferul încărcărilor între faze. Evoluția cunoașterii în domeniul ingineriei a fost și este posibilă concomitent cu apariția de materiale și tehnologii noi, cu promovarea unor sisteme structurale superioare și cu capacitatea de utilizare a procedeelor complexe de analiză și calcul analitic. Materialele compozite încorporează toate calitățile și reprezintă viitorul în domeniul ingineriei.