Marin Preda şi literatura franceză
Dată
2012Autor
Dragomir (Sarău), Raluca-Cristina
Abstract
„Se întâmplă, azi, cu Marin Preda, ce s-a întâmplat în Franţa cu Albert
Camus, după moartea lui brutală: începe să fie descoperit ca om, vreau să spun:
ca un spirit complex, ca o conştiinţă a veacului nostru. […] Marin Preda începe
să fie tot mai mult identificat cu scriitorul, spiritul lucid care vede în actul de a
scrie o demnitate şi un angajament (în sensul dat de Sartre acestui termen).
Talentul este un dar, scrisul este o responsabilitate […] faţă de om şi faţă de
valorile lui spirituale.”2 remarca Eugen Simion, lucru care este valabil şi astăzi,
treizeci de ani mai târziu, după republicarea romanelor scriitorului la Editura
„Curtea Veche” şi epuizarea tirajelor.
Teza de doctorat are ca scop evidenţierea modelelor literare franceze ce
au influenţat destinul scriitoricesc al lui Marin Preda; prin demersul nostru nu
negăm şi nu minimizăm importanţa modelelor literaturii ruse, pasiunea pentru
literatura americană sau plăcerea cu care scriitorul citea şi comenta opera lui
Franz Kafka.
O privire atentă asupra operei lui Marin Preda, creaţie majoră cu larg
răsunet în conştiinţa contemporană, ne permite să descoperim, în confesiuni,
interviuri şi romane, admiraţia lui Marin Preda pentru literatura franceză la care
face numeroase referiri pornind de la Villon şi continuând cu Balzac, Stendhal,
Hugo, Baudelaire dar şi Proust, Camus sau Sartre. Bun cunoscător al limbii
franceze şi admirator al lui Camus, scriitorul traduce Ciuma şi, potrivit mărturisirilor sale, citeşte în versiune franceză operele multor scriitori germani,
englezi sau americani: Thomas Mann, Jospeh Conrad, Hemingway sau Faulkner.