Marin Preda şi literatura franceză

Abstract

„Se întâmplă, azi, cu Marin Preda, ce s-a întâmplat în Franţa cu Albert Camus, după moartea lui brutală: începe să fie descoperit ca om, vreau să spun: ca un spirit complex, ca o conştiinţă a veacului nostru. […] Marin Preda începe să fie tot mai mult identificat cu scriitorul, spiritul lucid care vede în actul de a scrie o demnitate şi un angajament (în sensul dat de Sartre acestui termen). Talentul este un dar, scrisul este o responsabilitate […] faţă de om şi faţă de valorile lui spirituale.”2 remarca Eugen Simion, lucru care este valabil şi astăzi, treizeci de ani mai târziu, după republicarea romanelor scriitorului la Editura „Curtea Veche” şi epuizarea tirajelor. Teza de doctorat are ca scop evidenţierea modelelor literare franceze ce au influenţat destinul scriitoricesc al lui Marin Preda; prin demersul nostru nu negăm şi nu minimizăm importanţa modelelor literaturii ruse, pasiunea pentru literatura americană sau plăcerea cu care scriitorul citea şi comenta opera lui Franz Kafka. O privire atentă asupra operei lui Marin Preda, creaţie majoră cu larg răsunet în conştiinţa contemporană, ne permite să descoperim, în confesiuni, interviuri şi romane, admiraţia lui Marin Preda pentru literatura franceză la care face numeroase referiri pornind de la Villon şi continuând cu Balzac, Stendhal, Hugo, Baudelaire dar şi Proust, Camus sau Sartre. Bun cunoscător al limbii franceze şi admirator al lui Camus, scriitorul traduce Ciuma şi, potrivit mărturisirilor sale, citeşte în versiune franceză operele multor scriitori germani, englezi sau americani: Thomas Mann, Jospeh Conrad, Hemingway sau Faulkner.