Model de analiză a performanței firmei și metode de determinare a bonității agenților economici

Abstract

Lucrarea respectivă își propune să prezinte atât principalele aspecte teoretice, cât și cele practice cu privire la calcularea și evaluarea performanțelor economico-financiare ale unei întreprinderi, precum și la determinarea bonității acesteia pe baza indicatorilor de performanță în vederea obținerii unui credit de la bancă. Instituțiile bancare reprezintă una dintre verigile cele mai importante ale sistemului economic, acestea alimentând economia cu capitaluri prin dirijarea eficientă a fluxurilor de bani de la creditori către debitori. Una dintre activitățile de bază desfășurate de bănci o constituie activitatea de creditare a agenților economici. Această activitate generează o serie de câștiguri pentru bancă, dar, totodată atrage după sine și anumite riscuri de creditare. Cu scopul de a diminua cât mai mult posibil aceste riscuri, băncile, înainte de a lua decizia de a acorda sau nu un credit, analizează bonitatea agenților economici care solicită împrumutul. Astfel, putem spune că bonitatea reprezintă baza materială și morală, fiind un element crucial în câștigarea încrederii unei bănci și în acordarea creditului solicitat. Aceasta presupune o bună examinare și cunoaștere a clientului prin realizarea unei analize riguroase a situației patrimoniale și finaciare ale acestuia, dar și a calității produselor și serviciilor prestate, a relațiilor cu partenerii și a istoricului activității firmei. Cercetarea activității clientului și determinarea bonității acestuia îi permit instituției bancare să își reducă riscul de creditare și să își formeze o imagine asupra clientului și a gradului de incertitudine asumat de bancă. Scopul acestei lucrări este de a identifica principalii indicatori care redau cât mai aproape de realitate starea financiară a întreprinderii și performanțele anuale obținute de către aceasta, dar și studierea metodelor de determinarea a bonității utilizate de diverse bănci, aceasta constituind pentru orice bancă un domeniu extrem de important de cercetare și aplicare care conduce la minimizarea riscului de creditare. Obiectivele lucrării prezentate sunt următoarele: înțelegerea noțiunilor de performanță financiară și de bonitate, dar și identificarea datelor financiare pe baza cărora se determină acestea și prezentarea modelelor de bonitate utilizate de patru dintre cele mai renumite bănci din România. În acest sens primul capitol abordează aspectele teoretice referitoare la conceptul de performanță financiară a întreprinderii, a categoriilor de performanță în care se încadrează o 6 întreprindere, a modelelor existente pe baza cărora se pot calcula indicatorii economico-financiari dar și caracteristicile și distincțiile fiecărui model în parte. În cel de al doilea capitol este definit termenul de bonitate a unui agent economic, prezentarea teoretică a indicatorilor și categoriilor de bonitate existente împreună cu caracteristicile aferente fiecărei categorii de bonitate. De asemenea, sunt descrise modelele bancare de determinare a bonității și particularitățile acestora de la o bancă la alta. Capitolul III, denumit „ Studiu de caz”, constituie esența acestei lucrări deoarece am determinat și analizat, pe o perioadă de trei ani, indicatorii economico-finaciari ai S.C. Cerealcom S.A. care redau performanța acesteia, utilizând datele din situațiile financiar-contabile anuale ale societății. De asemenea, pe baza indicatorilor de performanță calculați, am determinat bonitatea societății în vederea obținerii unui credit, utilizând modele practicate de BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank și modelul Conan&Hodler de determinare a riscului de faliment. Determinarea bonității prin diferite modele a avut drept scop de a arăta diferențele existente în politicile de creditare promovate de fiecare bancă, fiecare stabilind anumiți indicatori utilizați la calcularea bonității și diverse limite și punctaje acordate acestora. Ultima parte a lucrării cuprinde concluziile raportate la întreaga lucrare dar și unele propuneri cu privire la măsurile pe care o bancă ar trebui să le întreprindă cu scopul di a diminua riscul de creditare și de a cunoaște cât mai bine situația solicitanților de credit.