Organizarea Activității de Audit Public Intern în Sistem de Cooperare
Dată
2020-09Autor
Nichifor, Nicoleta-Ionela
Abstract
Auditul intern reprezintă activitatea, care de ceva vreme, încearcă să ajute instituțiile să își ducă la îndeplinire obiectivele. Auditul intern, a devenit în zilele noastre foarte important, în sensul că are rolul de a detecta riscurile majore ale instituțiilor, având o strânsâ legătură cu funcția financiară și contabilă.
Conform legislației în vigoare, dar și studiilor, auditul intern este procedura obiectivă, care îi da unei instituții, siguranță în ceea ce privește acțiunile desfășurate, și o îndrumă spre a-și îmbunătăți activitățile, aducând plus valoare acesteia.
Auditul intern acordă ajutor instituțiilor pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele, făcând astfel unele propuneri pentru a le întări eficacitatea. Unii specialiști cred că utilizarea cuvântului „activitate” în definirea auditului intern, în locul denumirii „funcţie” îl defavorizează pe responsabilul său, având în vedere faptul că activitatea este mult mai esențială decat funcția.
Auditul intern reprezintă activitatea care are la bază informații cunoscute în toată lumea, chiar dacă, este practicat în medii diferite, acesta trebuie să ia în considerare normele legislative ale fiecărei țări în parte.
Orice tip de activitate trebuie exercitată de persoane competente în domeniu, cu pregătire corespunzătoare, dacă se doreşte a avea un rezultat satisfăcător. Misiunile de audit trebuie să se efectueze atât cu competenţă profesională, cât și cu conştiinciozitate. Activitatea de audit intern se bazează pe standarde de bună practică, dar și pe cele de audit intern, pe care le cunoaște toată lumea, adaptându-se totodată la normele legilative din fiecare țară în parte. În conţinutul lucrării am aprofundat standardele de calificare pe care ar trebui să le îndeplinescă auditorii interni, pentru a conduce la un audit de calitate.
Profesia de audit public intern este una independentă, dar și obiectivă, care asigură consilirea personalului de conducere, din cadrul unei instituții, pentru a îmbunătăți modul de administrare a cheltuielilor și veniturilor publice, ajutând astfel la perfecționarea activităților desfășurate la nivelul entității. Auditul oferă ajutor organizațiilor publice, prin abordările sale metodice și sistematice, pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele, și totodată aduce îmbunătățiri sistemului de conducere.
De-a lungul timpului, activitatea de audit a avut parte de mai multe transformări, până când s-a ajuns la definiția actuală.
Numeroase elemente au fost scoase în evidență prin abordările progresive, ce ar trebui luate în considerare pentru a da contur cadrului privind auditul intern.
În ceea ce privește evoluția activității de audit, de la începuturile sale și până în prezent se pot lua în calcul câteva elemente importante, precum: consilierea personalului de conducere, sprijinul acordat salariaților, și fără ca aceștia să fie judecați sau criticați, aceste elemente bazându-se pe obiectivitatea auditorilor. Se poate spune faptul că auditul intern este activitatea, prin care managerul beneficiază de consiliere, ceea ce îl ajută să își organizeze mult mai bine acțiunile sale. Este important de precizat faptul că auditorii au rolul de a scoate în evidență neconformitățile privind reglementările, eficiența redusă din entitate, toate astea ducând la pierderea aprecierilor managerului instituției.
Misiunea de audit are rolul de a evidenția atât părțile bune dintr-o unitate, cât și parțile mai puțin bune, dar nu are rolul de a critica pe cineva, ci doar de a consilia și a oferi sfaturi pentru îmbunătățirea activităților.
Auditul intern funcţioneazã la nivelul tuturor instituțiilor, indiferent de obiectul de activitate pe care îl desfășoară. Prima dată, acesta a apărut în rândul organizațiilor multinaționale, ca mai târziu să fie transmis celor naționale, iar în final a fost adoptat în administrațiile publice.
În țara noastră, auditul intern este obligatoriu pentru instituțiile publice și structurile asimilate acestora și recomandat entitaților din domeniul privat. Independența auditorului intern
presupune ca auditorul intern să gândească liber, fără a avea idei fixe.
Un auditor nu poate ocupa funcția de controlor, deoarece va realiza un control de gestiune și nu un audit, și nici nu poate ocupa funcția de inspector, deoarece va avea comportamentul unui inspector fiscal.
În general, auditul intern ajutã unitățile să-și realizeze obiectivele, acest lucru având loc prin evaluarea și îmbunãtãțirea eficienței managementului riscului, controlul intern și procesul de conducere.
Misiunile de audit sunt periodice, și sunt determinate de nivelul de risc la care este supusă entitatea. De regulă, în cele mai multe cazuri, misiunile de audit de desfășoară pe o perioadă cuprinsă între opt și doisprezece săptămâni, ca apoi să se reîntoarcă după câțiva ani, de regulă, doi sau trei ani, în funcție de cum evoluează nivelul de risc. Auditul intern se realizează, de regulă pe baza unui plan de audit. Acesta are la bază toate activitățile, se efectuează pe o perioadă de cinci ani și se structurează pe fiecare an în parte.