IMPORTANȚA FINANȚĂRII APIA ÎN DЕZVOLTARЕA AGRICULTURII DURABILЕ ÎN RЕGIUNЕA DЕ SUD-ЕST A ROMÂNIЕI

Abstract

Agricultura, definită ca sistem, reprezintă un ansamblu de sectoare (culturi agricole, legumicole, viticole, pomicole și creșterea animalelor), tehnologii, mașini si utilaje tehnologice, având ca principala resursă de producție solul. În funcție de : nivelul de intensificare si specializare a tehnologiilor folosite, conservarea mediului înconjurător, calitatea si cantitățile biomasei încorporate in sol, au fost definite mai multe sisteme de agricultură: - Durabilă, care presupune o producție ridicată si stabilă precum si produse competitive prin folosirea științifică a tehnologiilor, conservarea si protejarea mediului înconjurător; - Conventională, practicată pe scară largă în România pâna în 1989, se bazează pe mecanizarea intensivă, concentrarea si specializarea producției, fertilizarea solului cu substanțe minerale în doze mari și foarte mari, întreținerea culturilor cu tratamente chimice intensive. Are ca rezultat produse competitive, dar poate afecta mediul înconjurător. - Biologică, cu rezultate (producții agricole) mai puțin competitive pe termen scurt dar superioare din punct de vedere calitativ. Acest sistem este din punct de vedere tehnologic mediu intensiv, iar raporturile cu mediu înconjurător sunt bine armonizare, fertilizarea solului si tratamentele aplicate sunt de preferință biologice. - Organică, care se deosebește de cea biologică prin folosirea în exclusivitate a fertilizanților si substanțelor de tratament organice. Se folosește pentru refacerea stării structurale a solurilor degradate. - Extensivă, (cu imputuri reduse – de subzistență), caracterizată printr-o producție slab competitivă, poate afecta mediul înconjurător prin dezechilibre de nutriție. Îngrașămintele minerale si tratamentele aplicate nu sunt utilizate sau utilizate în cantități foarte mici. În țara noastră se folosește cu precădere in gospodăriile agricole individule. - De precizie, este cel mai avansat sistem de agricultura. Implica metode moderne de control asupra tehnologiilor si a resurselor de mediu și un control riguros asupra factorilor care ar putea degrada mediul înconjurator. Se practică în cele mai dezvoltate țari ale UE și în SUA, dar pe suprafețe restrânse. Aplicarea unuia sau mai multor sisteme de agricultură la nivel local sau național, în vederea exploatării terenurilor și ocupării forței de munca, selecției produselor agricole și calității acestora, nivelul de aprovizionare si stabilitatea prețurilor etc, se realizează prin politici agricole, care pot fi descrise (la modul general) ca fiind un set de legi care reglementează agricultura interna, dar și importul de produse agricole. Obiectivul acestor politici trebuie să fie obținerea unui anumit rezultat în beneficiul agricultorilor, al economiei naționale și al societății. Tema politicilor agricole reprezintă una dintre cele mai controversate teme la nivel european, deoarece agricultura si silvicultura joacă un rol extrem de important în 3 influențarea economiei rurale. Lucrarea de față își propune să prezinte procesul de europenizare al politicilor agricole românești, în special cele ce țin de agricultura ecologică/durabilă și dezvoltarea rurală plecând de la politicile comune adoptate de Uniunea Europeană. În cadrul lucrării se va observa evoluția agriculturii durabile și convenționale din punct de vedere economic cu ajutorul anumitor fonduri furnizate de APIA într-o zonă specifică, respectiv Regiunea de sud-est. Analiza procesului de europenizare al politiclor agricole românești reprezintă un interes datorită nivelui de importanță pe care îl prezintă agricultura în mediul economic românesc. Într-o țară în care zonele rurale reprezintă 87.1% din teritoriul țării, putem spune că agricultura ar trebuii să aibe un rol mai mult decât important.