Managementul performanței în instituțiile de învățământ preuniversitar din România din perspectiva adaptării la modele europene

Abstract

Scopul fundamental al sistemului de învățământ preuniversitar este de a oferi, la un nivel calitativ superior, soluții unor nevoi sociale și individuale cum sunt: formarea și dezvoltarea competențelor de bază, indispensabile pentru evoluția societății, formarea și dezvoltarea de valori și atitudini, necesare educării unor cetățeni activi și implicați, pre-profesionalizarea și profesionalizarea pentru inserția socio-profesională a tinerilor. Performanța se referă la realizarea obiectivelor. De aceea, în organizațiile de tip educațional, performanța este asociată cu gradul de satisfacere a cerințelor sociale, cu măsura în care activitatea și rezultatele sale se ridică la nivelul standardelor privind calitatea educației furnizate și cu nivelul la care îndeplinește așteptările și asigură satisfacție beneficiarilor de educație. Pentru a determina nivelul de performanță a unei organizații de tip educațional este necesar ca prestația acesteia să fie analizată sub aspectul celor două elemente definitorii ale performanței (eficiența și eficacitatea), din două perspective: instructiv-educativă și administrativă, respectiv sub aspectul calității învățării și rezultatelor obținute de elevi și sub aspectul calității funcționării instituției.