Mișcarea teatrală romȃnească ȋn secolul al XIX-lea: presă, text, spectacol
Resumen
Mișcarea teatrală romȃnească ȋn secolul al XIX-lea: presă, text, spectacol are ca
obiect de analiză etapele parcurse de teatrul românesc spre profesionalizare şi spre
construirea unui repertoriu naţional în secolul al XIX-lea.
Problemele receptării genului, condiţionarea de modelele literare şi afective ale epocii,
contaminarea formelor, raportul document istoric - creaţie dramatică, critica dramatică şi
întâmpinarea genului, publicul şi orizontul lui de aşteptare, sunt alte aspecte pe care
lucrarea le urmărește, traversând marile etape ale evoluţiei genului dramatic în spaţiul
românesc al secolului al XIX-lea.
În procesul asimilării marilor valori universale, receptarea sensurilor etice şi
estetice s-a realizat diferenţiat, în funcţie de aspiraţiile şi de necesităţile morale, artistice
și ideologice ale românilor. Scriitorii, dornici să se integreze în contextul european, au
renunţat la influenţele anacreontice, căutând noi forme de expresie. Întrucât această
căutare s-a realizat în paralel cu mişcarea de regenerare naţională, influenţele străine (atât politice cât și culturale) s-au grefat pe fondul românesc deja existent. Astfel, noutăţilen aveau să revoluţioneze tot ceea ce a reprezentat societatea românească până la începutul „secolului romantic.”