Strategii de adecvare a organizaţiilor la situaţiile de risc şi criză

Abstract

Lumea actuală este o lume a crizelor. Peste tot pot fi observate rupturi, discontinuităţi, anomalii şi tensiuni. Sistemele sociale, indiferent de nivelul de organizare pe care se integrează, complexitatea sau natura lor (economice, politice, administrative, demografice etc.) devin tot mai vulnerabile, tot mai sensibile la şocurile exterioare. În mare măsură, înmulţirea riscurilor şi crizelor este un indiciu clar al incongruenţei tot mai mari dintre concepţiile şi practicile manageriale tradiţionale, pe de o parte, şi noile priorităţi ce se pun în faţa organizaţiilor de afaceri, pe de altă parte. Istoria managementului demonstrează că riscurile sau crizele sunt factorii care probează în ultimă instanţă eficacitatea unei soluţii manageriale. Criza este „arbitrul“ suprem al managementului. Însă chiar şi acest „arbitraj“ nu trebuie lăsat în totalitate la voia întâmplării. Elaborarea unor proceduri şi sisteme raţionale şi pragmatice, dar în acelaşi timp flexibile şi explorative de management al situaţiilor de risc şi criză este esenţială. Este principala motivaţie care m-a determinat să investighez posibilităţile de administrare eficientă a contextelor organizaţionale susceptibile de a genera riscuri şi crize. Întrucât organizaţiile de afaceri sunt entităţi multireferenţiale, caleidoscopice chiar, un demers de acest gen nu putea fi decât multicriterial şi interdisciplinar. Abordările concomitente din perspectivele psihosociologică, de marketing, de comunicare sau pur economică au avut ca efect scoaterea în relief a complexităţii intrinseci a subiectului