Contribuţii la injectarea reperelor cu pereţi subţiri din materiale polimerice

Abstract

Materialele au însoțit omul, și în toată istoria sa milenară pe acest pământ, el a căutat din cele mai vechi timpuri să le dezvolte proprietăţile şi caracteristicile, mai ales acelora care nu pot fi regăsite în produsele naturale. Din necesitatea de a produce repere mai ușoare, mai rezistente și mai durabile, cu o grosime a pereților din ce în ce mai mică, domeniul maselor plastice a condus la o explozie a diversității de materiale și repere, chiar și în condițiile unui impact negativ al acestora asupra mediului înconjurător. Creşterea și dezvoltarea tot mai alertă a industriei maselor plastice, cu precădere în ultimii 50 de ani, în care producția de mase plastice s-a dublat ajungânu-se actualmente la o producție anuală de peste 265 milioane tone, confirmând totodată și tendința de creștere de 5% pe an, a dus la apariţia a numeroşi produşi și produse polimerice cu caracteristici şi proprietăţi dintre cele mai variate. Acestea, au invadat piaţa mondială, înlocuind în mai toate domeniile multe din componetele şi reperele produselor finite realizate din materiale metalice şi/sau lemnoase. Astfel, datorită reușitelor tehnice coroborate cu dezvoltarea industriei materialelor polimerice, producătorii de componente şi ansamble au preferat materialele polimerice ca o alternativă extrem de atractivă în detrimentul materialelor clasice, datorită proprietăţilor remarcabile pe care le au: densitate mică, conductivitate termică şi electrică redusă, rezistenţă termică şi mecanică, uşurinţă în prelucrare, prelucrări ulterioare minime, aspect plăcut etc. Procesul de injectare în matriță a reperelor cu pereți subțiri din materiale polimerice termoplaste favorizează apariția defectelor la injectare, cele mai importante și mai greu controlabile fiind reprezentate de: umplerile incomplete, deformațiile reperului după demulare, golurile de aer din reper, liniile de sudare și tensiuni remanente în materialul polimeric solidificat. Apariția acestor defecte este datorată în principal grosimii pereților reperului, care sunt foarte subțiri ceea ce face ca frontul de topitură să se solidifice foarte repede, apărând aproape instant stratul înghețat la contactul topiturii de polimer cu pereții mai reci ai matriței. Acest lucru va diminua și mai mult dimensiunea canalului printre care curge frontul topiturii de polimer, apărând la injectare probleme cu privire la umplerea cuiburilor matrițelor.