Contribuții în domeniul modelării posibilităţilor de tranzacţionare a energiei electrice pe piaţă

Abstract

Dezvoltarea economică şi socială la nivel global este caracterizată printr-o creştere a consumului de energie. Datorită posibilităţilor de a fi transportată cu uşurinţă la distanţe mari, dar şi a multitudinilor de forme pe care le poate lua energia electrică, aceasta a avut şi are un rol foarte important în progresul omenirii. Din punct de vedere istoric, momentul care a marcat începutul utilizării energiei electrice a fost data de 13 septembrie 1882, când Thomas Edison a pus în funcţiune, la New York, prima centrală electrică, la care erau conectaţi câţiva zeci de abonaţi. În acelaşi an, în oraşele Bucureşti şi Buşteni, o serie de Palate au început să fie iluminate cu becuri care utilizau energia electrică produsă de centrale locale de mică putere. Primul iluminat electric stradal public din Europa s-a realizat în anul 1884 în Timişoara, primul spital din Europa iluminat electric a fost Spitalul Militar din Bucureşti în anul 1885 iar prima extracţie de petrol din lume care a folosit energia electrică a fost situată lângă Câmpina, la nivelul anului 1897. Aceste exemple ilustrează faptul că energetica românească, în perioada de debut industrial al electricităţii, a fost în deplină concordanţă cu energetica europeană, dar şi cu cea mondială. Deşi debutul a fost rapid, electrificarea a urmat o cale de dezvoltare continuă, dar relativ modestă, existând o serie întreagă de obstacole, majoritatea făcând referire la sursa primară de obţinere a energiei electrice. Astfel, la nivelul anilor 1950, datorită boomului industrial al României, s-a acordat prioritate centralelor termoelectrice care funcţionau pe bază de cărbune, păcură sau gaze naturale. Această opţiune s-a manifestat ţinând cont de faptul că centralele hidroelectrice necesitau un timp îndelungat pentru construcţie, neavând eficienţa termocentralelor.