Octavian Paler și viciul memoriei. De la temele recurente la mitul personal

Abstract

În teza de doctorat cu tema Octavian Paler și viciul memoriei1. De la temele recurente la mitul personal2 s-a intenționat, pe de o parte, construirea unei viziuni de ansamblu asupra operei unuia dintre scriitorii din perioada postbelică cu o bogată și marcantă activitate literară, care s-a bucurat de un mare succes la public, iar, pe de altă parte, propunerea unei interpretări sui generis a prozei scriitorului, folosind metoda psihocritică conjugată cu datele furnizate de antropologia imaginarului. Se poate observa complexitatea atât a personalității scriitorului, cât și a operei acestuia, prin identificarea mai întâi a datelor care țin de biografia lui Octavian Paler, iar mai apoi prin studierea operei lui, făcută din două perspective, cea a receptării scriiturii sale în cele două perioade (antedecembristă și postdecembristă) și cea a interpretării „mitului personal” al scriitorului prin suprapunerea textelor, identificând astfel simboluri și rețele asociative recurente, care vor fi analizate prin apelul la metoda critică propusă de Charles Mauron, cu ancorări teoretice conexe în studiul imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand, dar și în fundamentele conceptuale propuse de către unii psihanaliști precum Freud, Jung, Adler. În final, datele obținute prin suprapunerea „rețelelor” simbolice vor fi validate prin filtrul datelor biografice (considerate a fi semnificative) și autobiografice la care face apel scriitorul permanent în toate scrierile sale prin intermediul „excesului” de memorie.