PERSPECTIVA EXILULUI ÎN OPERA LUI VINTILĂ HORIA
Resumen
Publicaţiile exilului, indiferent de natura acestora, ne prezintă rolul special al iniţiatorilor şi contributorilor cu articole şi texte literare ai reprezentanţilor de seamă ai exilului precum –Vintilă Horia, George Uscătescu, Monica Lovinescu, Alexandru şi George Ciorănescu, Al. Busuioceanu, Mircea Popescu, Ştefan Baciu, Virgil Ierunca și Mircea Eliade care a reprezentat „Imaginea de lider al conştiinţei exilate româneşti […] în ultimele decenii ale veacului ce tocmai s-a încheiat. În parte, felul în care s-a organizat acest front publicistic din exil izvorăşte din concepţia unităţii spirituale pe care a profesat-o de-a lungul unei vieţi, cu consecvenţă, Mircea Eliade”1. Prin urmare exilul nu a risipit intelectualii români, ci mai mult decât atât, în exil, aceștia au participat cu scrisul lor la revistele lui Baciu din Brazilia, la cele ale lui Ierunca de la Paris, în Spania şi Italia. Scopul acestor scrieri este acela de a asigura continuitatea şi de a menţinere stilul lingvistic românesc, de a continua tradiţia românească, oricât de departe s-ar fi aflat de țară. Mulţi dintre scriitori vor scrie și în limba țării în care trăiesc, unii dintre ei realizând chiar performanţe cunoscute şi recunoscute pe plan local sau european cum este cazul lui Horia Vintilă cu romanul Dumnezeu s-a năsut în exil, roman ce va primi premiul Goncourt în anul 1960.