Turismul negru: teorii și practici

Abstract

Potrivit lui Constantinescu și Nistorescu, destinația turistică în sine poate să fie văzută ca un produs turistic complex „Caracterizat prin diferite tipuri de atracții, produse și servicii care sunt combinate în diferite moduri conform preferințelor fiecărui turist, cu scopul final de a oferi o experiență plăcută ”(Constantinescu și Nistorescu, 2013, p. 58). Cercetările în turism arată că identificarea acelor elemente care determină atractivitatea unei regiuni este un factor cheie pentru cunoașterea acelor aspecte care încurajează oamenii să călătorească. (Gârbea, 2014, p. 84). Nivelul de atractivitate al unei regiuni poate fi dat și de evenimentele tragice care au avut loc pe teritoriul destinației turistice indiferent de momentul apariției lor. Această afirmație este susținută de apariția fenomenului cunoscut în literatură sub numele de „dark tourism”, ceea ce se traduce, din limba engleză, drept „turismul negru”. Turismul întunecat este o formă controversată de turism. Această formă de turism include destinații/ atracții care au o legătură directă cu moartea, dezastrele naturale sau orice alt eveniment tragic. Deși, noțiunea de turism întunecat a fost introdusă recent în literatură, practicarea acestei forme de turism are o istorie tumultuoasă. Este suficient de menționat execuția gladiatorilor care erau evenimente publice, pelerinajele medievale sau vizitele turistice la mormintele unor personalități, ca să ne dăm seama că actul călătoriei către astfel de situri nu este un fenomen nou. Noțiunea de "turism întunecat" a apărut în 1990 și a fost introdusă în literatura de specialitate de cătte John Lennon și Malcolm Foley profesori la Universitatea Caledoniană în cadrul Departamentului de ospitalitate, turism și management al timpului liber. (Niemelä, 2010). Yuill (2003) a indicat că turismul întunecat este atractiv și a subliniat faptul că oamenii au apelat la aceste probleme de moarte și dezastru, oamenii moderni nu au mai neglijat intenționat moartea, ci au început să se concentreze asupra lumii haotice. Dat fiind faptul că, aparițiile dezastrelor naturale sunt în creștere la nivel global, guvernul din Taiwan a înființat Parcul Memorial Xiaolin Village de lângă Siaolin, parc care comemorează victimele taifunului Morakot din 2009. Totodată, scopul acestuia este de a arăta vizitatorilor site-ul autentic al dezastrului, permițându-le acestora să perceapă puterea naturii, să învețe să respecte mediul natural și să înțeleagă importanța coexistenței pașnice între ființele umane și natură. Mai mult, „turismul întunecat poate reprezenta dihotomii politice inerente ale unui „patrimoniu care doare” și, prin aceasta, poate oferi un mediu sancționat social, dacă nu 2 contestat, în care este consumat un patrimoniu dificil, deplasat sau chiar defect”1. Având în vedere elementele sale tranzitorii și potențialul său de a influența psihologia și percepția indivizilor, turismul întunecat ca un rit al pasajului social are loc în tărâmurile constructiviste ale semnificației și creării sensurilor. În mod probabil, turismul întunecat, ca parte a unui context de patrimoniu mai întunecat, oferă o lentilă contemporană prin care poate fi întrezărită comodificarea morții, dezvăluind astfel relațiile și consecințele proceselor implicate care, intermediază între indivizi și cadrele societale în care ne aflăm2. Pentru a observa cât de rapid are loc crearea unei astfel de atractii turistice, propun exemplul navei Castelul Morro: La 23 august 1930, Castelul SS Morro, numit după cetatea care păzește intrarea în Golful Havanei, și-a pornit călătoria inițială din New York către Cuba. Oferind călătorii luxoase,accesibile, precum și oportunități din epoca interzicerii consumul legal de alcool, nava a devenit imediat populară atât pentru turiști, cât și pentru călătorii de afaceri, iar în următorii patru ani a realizat cu succes calătorii între New York și Havana. Cu toate acestea, în primele ore ale zilei de 8 septembrie 1934, a avut loc un dezastru. În seara precedentă, în timp ce nava se apropia de malul estic al SUA în călătoria de întoarcere de la Havana, căpitanul Robert Wilmott a suferit un atac de cord și a murit, în consecință, comanda a trecut la primul ofițer, William Warms. La ora 2.45 dimineața, a izbucnit un foc în biblioteca de la clasa I, acesta răspândindu-se rapid, defectele de proiectare și practicile discutabile ale echipajului contribuind la conflagrație.. Din mai multe motive, inclusiv pretinsa indecizie din partea al căpitanului, semnalul SOS nu a fost trimis până la 3.25 dimineața, moment în care nava pierduse toată puterea și era pe deplin aprinsă. În ciuda poziției navei aproape de țărm, operațiunile de salvare au fost lente și ineficiente, iar numărul total de morți s-a ridicat la 137 de pasageri și echipaj dintr-un total de 549 de persoane aflate la bord (Gallagher, 2003; Hicks, 2006). Focul devastator de pe Castelul SS Morro rămâne unul dintre cele mai grave și cele mai controversate dezastre maritime americane în timp de pace. La vremea respectivă,acest lucru a condus la îmbunătățiri semnificative ale siguranței în proiectarea navelor. Cu toate acestea, s-a remarcat și faptul că un număr mare de oameni au sosit pentru a asista la urmările 1 Constantinescu, A., Nistorescu, T., Mixul de comunicare online pentru destinațiile turistice. Caz de studiu privind destinațiile turistice din România, Jurnalul de Management și Marketing, Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, vol. 1, 2013, p. 58-70 2https://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.922.8645&rep=rep1&type=pdf accesat la data de 30.04.2021 3 evenimentului. Încercările de salvare a navei nu au avut succes și, conduse de vânt, epava mocnită, cu numeroase victime încă la bord, a derivat pe malul New Jersey, la Asbury Park. Aproape imediat, epava a devenit o atracție turistică. Încurajați de articolel din ziare și transmisiunile radio, dar și de tarifele speciale ale trenurilor de excursii din New York și Philadelphia, până la un sfert de milion de oameni au călătorit pentru a vedea epava și, potrivit rapoartelor de presă de atunci. După cum observă Hegeman (2000), „scena de la epava Castelului Morro a fost atât un festival public spontan, cât și un eveniment media. S-au tipărit cărți poștale, s-au vândut suveniruri și s-au oferit emisiuni de radio ... primele relatări ale scenei de la bordul epavei, cu descrieri teribile ale cadavrelor carbonizate. ”S-a propus chiar ca epava să fie permanent ancorată la Asbury. Epava a ramas o atracție turistică timp de șase luni, apoi a fost remorcata și vândută pentru resturi. Pe scurt, dezastrul care s-a întâmplat cu Castelul SS Morro, a fost unul timpuriu, dar în nici un caz nu a fost primul fenomen numit mai târziu „turism negru”, ba chiar mai mult Boorstin (1964) susține că primul tur ghidat din Anglia din 1838 a fost o călătorie cu trenul pentru a asista la spânzurarea a doi criminali. Este clar, însă, că vizitatorii din toate timpurile au fost atrași de locuri sau evenimente asociate într-un fel sau altul cu moartea, dezastrul și suferința. Atunci când calătoriile banale nu mai pot satisface curiozitatea oamenilor cu privire la lume, este de așteaptat ca aceștia să experimenteze alte forme de turism. În egală măsură, nu există nicio îndoială că, în ultima jumătate de secol și proporțional cu creșterea remarcabilă a turismului general, turismul întunecat a devenit atât răspândit, cât și divers. Cât despre oferte - a existat o creștere rapidă în furnizarea de astfel de atracții sau experiențe; într-adevăr, pare să existe un număr din ce în ce mai mare de oameni dornici să promoveze sau să profite de pe urma evenimentelor „întunecate” ca atracții turistice, cum ar fi fermierul din Pennsylvania care a oferit un zbor numit „Flight 93 Tour” la prețul de 65 USD/persoană la locul accidentului Zborului United Airlines 93 – unde s-a prabușit un avion, deturnat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Mai mult, turismul întunecat a devenit mai larg recunoscut atât ca formă de turism, cât și ca instrument promoțional, site-uri web precum www.thecabinet.com listând numeroase situri de turism întunecat din întreaga lume. Analizând evenimentele care au avut loc în ultima vreme la nivel internațional, putem spune că turismul întunecat a devenit un fenomen global, prin urmare, numărul locurilor care susțin turismul întunecat este unul ridicat. Există unele destinații / atracții în lume care, fără îndoială, vor rămâne printre cele mai frecventate destinații turistice care susțin turismul 4 întunecat precum ar fi: Pripjaty (Cernobîl), Auschwitz, Muzeul Toul Sleng, London Dungeon, Vezuviu, Bezidu Nou, Nanjing, Hiroshima, Ruanda Murambi. Prin urmare, am ales să dezbat acest subiect deoarece în spatele acestor locuri se reflectă multă istorie, cultură, greșeli în urma cărora s-au luat decizii importante care au schimbat cursul lucrurilor, (exemplu: controlul incendiilor pe vapoare), au apărut noi invenții, au fost dezvaluite secrete, s-au făcut filme etc. Așadar, scopul acestei lucrări este de a oferi o imagine de ansamblu asupra temelor cheie, problemelor și consecințelor modului în care turismul întunecat poate construi și dispersa cunoașterea, de a aborda întrebări, avansând astfel spre cunoașterea și înțelegerea fenomenului turismului întunecat. Cu alte cuvinte, îmi propun să ofer o analiză cuprinzătoare a turismului întunecat care, bazându-se pe celelalte concepte existente și introducerea de noi perspective teoretice asupra subiectului, să dezvolte o bază fundamentată teoretic pentru examinarea cererii pentru și furnizarea de experiențe turistice întunecate. În acest scop, am structurat lucrarea de față în trei capitole: Capitolul 1, 2 și 3. În Capitolul 1. Turismul negru. Teorii și concepte – abordez subiectul ales din sens larg, în sens restrâns prin prisma definirii noțiunilor ce țin de turismul negru, făcând, astfel incursiunea în acest fenomen turistic.Tot aici vorbesc despre probleme neașteptate cu care se confruntă acest tip de turism cât și despre descoperirea unui nou spațiu moral. Capitolul 2 se axează pe motivațiile care stau la baza practicării turismului negru, pe România ”întunecată” dar și pe efectele secundare pe care le are și o să le aibă pandemia de Covid-19. Ultimul capitol – Capitolul 3, vizează un studiu de caz în care mi-am propus să cercetez care este gradul de dezvoltare și de cunoaștere a turismului întunecat la nivel internațional. Pentru o finalitate relevantă a lucrării, tot acest ultim capitol conține concluziile studiului de caz, concluziile finale, precum și limitele cercetării și sugestii pentru viitoarele cercetări